ce pot să zic, nu știu dacă e neapărată nevoie să le ai chiar pe aceste 100 de cărți în bibliotecă, dar, cum tot am o parte din ele, de ce nu… l-am terminat pe Papillon. a reușit evadarea cea mare și a devenit un cetățean de vază în Venezuela. și m-am documentat puțin...
Citeşte mai departe →cum se restricționează și mai mult libertatea: prin repaus la pat. în aceste condiții, pînă și preumblarea artistică prin casă devine un deziderat greu de atins. și cînd te mai uiți și la mingea colorată în vinețiu care-ți ține loc de gleznă, te întinzi pe perne și te apuci de lecturat, aruncînd priviri furișe...
Citeşte mai departe →cum se tratează goana. extrem de simplu. cu un baston și cu o orteză pentru gleznă. aleargă, dacă mai poți. grăbește-te, dacă mai ai cum. dă o fugă, dacă te ține … glezna… așa se rezolvă extrem de simplu și dilemele de genul: baschet sau tenis? motociclism sau șofat de mașină mică? dans popular...
Citeşte mai departe →bon dia, portugal. da, dragii mei, la mai puțin de 1 an, aseară chiar le număram de zor și am constatat că sunt 8 luni, am ajuns din nou la Porto. amintiri: pingo doce, bachalaua, accentul unic plin de ș și j… și senzația de orgoliu amestecat cu puțină nostalgie că eu știu zona....
Citeşte mai departe →cred cu tărie că structural suntem iubire. doar că trăim într-o lume materială, suntem corporali și materiali, lucrurile cu care interacționăm sunt corporale/ materiale, oamenii – așișderea. dacă am fi numai esență, fără cele două componente pe care le-am amintit mai sus, atunci ne-ar fi mult mai simplu să iubim. de-adevăratelea. fără limite, fără...
Citeşte mai departe →ieri am fost întrebată pe unde mai sunt. și am zis că prin brașov. dar apoi s-a insistat: și unde lucrezi? ce mai faci? drept pentru care am stat să mă gîndesc ce anume fac, nu de alta, dar în ultimul timp am început să devin o rara avis pentru cunoscuții mei (a se...
Citeşte mai departe →le e tot mai greu. și lor, și nouă. pe noi ne enervează cu: încetineala lor (dar unde s-ar mai putea grăbi? plus că deplasarea cu bastoane are clar un ritm anume…) ceea ce au de spus, pentru că nu mai e de mult timp ceva nou, sunt mereu aceleași povești pe care le-am...
Citeşte mai departe →ideea nu este a mea. ideea mi-a spus-o azi o prietenă în timp ce vorbeam la telefon. dacă faci mîncare pentru cineva anume, aștepți automat o apreciere din partea persoanei respective, în momentul în care aceasta va mînca. dacă aprecierea nu vine sau nu este conform așteptărilor tale, nu îți pică deloc bine. cum...
Citeşte mai departe →sunt relațiile interumane atât de perisabile? ceea ce ieri părea o stîncă, azi e o pietricică de o arunci în unda râului, iar mâine, un fir de nisip? și poimîine abia dacă îți mai amintești ce și cum… nu cred că sunt chiar atât de perisabile. problema e că viața și noi, oamenii, suntem...
Citeşte mai departe →haideți să vorbim puțin despre angoase, temeri, frici, panici … -teama de a deveni un om obișnuit, după ce, o mare parte din viața ta, de fapt, cea mai mare parte, te-ai considerat altfel (“altfel” neînsemnînd mai bun sau mai rău, doar altfel) … un fel de: “de ce vrei să mă cobor de...
Citeşte mai departe →