ieri am împlinit 33 de ani. nu îi simt. am o senzație de 24 de ani.

cu această ocazie am constatat că feisbucul functioneaza. am primit vreo 50 de mesaje de la mulți ani. după cum spuneam, nu am mai primit atîtea de pe la 18 ani. dar nu pot să neg că senzația a fost una plăcută. m-am simțit băgată în seamă acuma, să vedem ce bilanț face un om de 33 de ani, la împlinirea vîrstei lui isus. hmm… chiar e necesar să facem bilanțuri? să tragem linie și să socotim? sau doar să tragem linie?

nu fac niciun bilanț. ieri am fost la schi în postăvaru și la paradisul acvatic. am fost activă, m-am mișcat. m-am lansat în polemici cu privire la sensul vieții (la etatea mea, îmi permit asemenea dispute, chiar dacă se pare că expun punctele mele de vedere totalmente intransigent)

ce îmi doresc. ce îmi doresc este să trăiesc și să simt în continuare că trăiesc. să nu mă mulțumesc cu supraviețuirea. cu jumătățile de măsură. cu firmiturile. să nu mă plafonez. să nu mă plictisesc. să mușc din viață ca dintr-un măr copt. să nu fac lucrurile care trebuie, doar pentru că trebuie. să le fac numai dacă le simt. să trăiesc pe bune viața mea.

zici că am completat cu caiet de amintiri în clasa a VII-a fiind.

blondi 33