“vreau să fiu un vagabond educat. nu vreau să ajung așa din cauza slăbiciunii. nu vreau să fac nimic în viață din slăbiciune, pentru că n-am putut face altfel. nu e felul meu de a fi. mai întîi vreau să dovedesc lumii întregi că pot fi tot ce vreau să fiu și că am ales să fiu vagabond din proprie voință. atunci voi fi respectat chiar și ca vagabond, pentru că respectul nu are nimic de-a face cu vocația sau cu profesia. respectul se adresează puterii, lucidității, inteligenței.”

“dacă nu ești tu însuți, cum ai putea să fii fericit? întreaga existență este fericită, pentru că piatra este piatră, copacii sînt copaci, rîurile sînt rîuri, oceanul este ocean. nimeni nu-și bate capul să fie altcineva, dacă ar face asta, ar înnebuni.”

“piatra e mereu acolo, floarea ar putea dispărea în orice moment. totuși, floarea e mai puternică decît piatra, pentru că este mai vie. puterea picăturii de rouă pe un fie de iarbă… frumoasă, superbă, care poate aluneca în orice moment. incomparabilă în grația ei, se poate pierde pentru totdeauna la orice adiere de vînt.”

“dacă lovești o floare cu o piatră, piatra nu pățește nimic, dar floarea se duce. și tot nu poți spune că piatra e mai tare decît floarea.”