“curajosul nu moare decît o singură dată, spune proverbul, pe cînd lașul a murit deja de mii de ori.” “dacă reușești să pătrunzi, fără să judeci, în lumea dușmanului tău, intrînd în pielea, în emoțiile și în modul său de a gîndi, dacă reușești să creezi această calitate umană a relației, atît de rară...
Citeşte mai departe →“mulți oameni trăiesc azi în peșterea lui platon, fără să-și dea seama. le e o teamă cumplită de necunoscut și refuză orice schimbare care-i privește în mod direct. au idei, proiecte, vise dar nu le împlinesc niciodată, paralizați cum sunt de mii de spaime nejustificate, cu picioarele și mîinile ferecate în cătușe și, deși doar...
Citeşte mai departe →“n-am să mai fiu fericit. poate că nu are importanță. sunt atîtea lucruri în lume; o clipă oarecare este mai adîncă și mai diversă decît marea. viața e scurtă, și chiar dacă orele sunt lungi, o întunecată minune ne pîndește, moartea, această altă mare, altă săgeată, care ne scapă de soare și de lună și...
Citeşte mai departe →“folosindu-ne doar de logică, pierdem contactul cu misterul, cu profunzimea imaginarului. de asta iubesc eu filosofia orientală a paradoxului, care nu este cea a liniei drepte, ci a cercului, în care ceva poate să fie și să nu fie în același timp, pentru că viața nu este un robot cu răspunsuri gata făcute, ci...
Citeşte mai departe →“treizeci de spițe converg în butucul roții. și golul dintre ele face să meargă căruța. argila se lucrează în formă de vase. dar ne sunt utile pentru golul din ele. se deschid ferestre și uși în pereții unei case și datorită spațiilor goale le putem folosi. astfel în nonexistență constă utilitatea și în existență posesiunea.”...
Citeşte mai departe →așa cum vă spuneam, aseară am vizionat filmul the artist, cu jean dujardin și berenice bejo, în regia lui michael hazanavicius. m-au frapat două chestiuni: prima că era alb negru și a doua că nu vorbea nimeni nimic. drept pentru care am zis că nu are subtitrare. deși ba da, avea subtitrare. după 10...
Citeşte mai departe →De-abia plecaseși. Te-am rugat să pleci. Te urmăream de-a lungul molatecii poteci, Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi. Nu te-ai uitat o dată înapoi! Ți-aș fi făcut un semn, după plecare, Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare? Voiam să pleci, voiam și să rămâi. Ai ascultat de gândul ce-l dintâi. Nu te oprise...
Citeşte mai departe →“tu ți-ai strecurat cîntecul în mine într-o dup-amiază cînd fereastra sufletului, zăvorîtă bine, se deschisese-n vînt, fără să știu că te aud cîntînd. …… de ce-ai cîntat? de ce te-am auzit. tu te-ai dumicat cu mine vaporos- nedespărțit în bolți. eu veneam de sus tu veneai de jos. tu soseai din vieți, eu veneam...
Citeşte mai departe →“dacă suntem pe calea dreaptă și face ceea ce trebuie să facem, viața va curge mai ușor. dacă înaintăm pe calea greșită, viața va fi mai grea. dacă lucrurile, în orice situație dată, merg lin, dacă lucrurile se așază în mod natural la locul lor, înseamnă că așa era menit și ești pe calea...
Citeşte mai departe →Ma batea prea tare soarele, Si te-am pus in geam ca pe-o hirtie albastra. Ma batea prea tare gindul, Si te-am pus In dreptul fruntii, Ca pe-o icoana Facatoare de minuni. Ma batea prea tare moartea, Si te-am pus in dreptul inimii, Ca pe-un paravan De dragoste. Acum, ca pleci, Ma vor disputa...
Citeşte mai departe →