îmi place la nebunie să vorbesc. și atunci cînd încep vorbesc și vorbesc și vorbesc. deschid o acoladă, apoi o paranteză dreaptă și apoi încă vreo 2, 3 paranteze rotunde. uneori le mai și închid. nu întotdeauna, însă. un astfel de stil absolut … opulent de vorbit (există sintagma: opulența discursului? dacă nu, tocmai...
Citeşte mai departe →nu găsesc viața, să mă arunc în ea…
Citeşte mai departe →în căutarea eului sau, cum zicea Marin Sorescu: Să cercetăm bine Cine se ascunde sub noi, Să fim foarte atenţi Pe cine numim Eu. Că nu mai poţi Avea încredere oarbă În nimeni, Să fim atenţi, mai ales, Pe cine numim Eu. Îndesaţi cu genunchiul Sub nişte măşti, Atât de convenţionale, Râsul, plânsul, iubirea,...
Citeşte mai departe →Vine vara. Încep discuţiile lor. Uneori lângă skoda cea roşie a lui David. Alteori în parcul din faţa blocului unde locuieşte el. Mai sunt câteva magnolii. Soarele se răsfaţă deja pe cerul din ce în ce mai limpede. Discuţii bruşte. Abrupte. David tatonând, Veronica dând drumul reţetei fără greş de mizerabilă şi nedorită seducţie...
Citeşte mai departe →Bărbatul la 30 de ani. Nici copt, nici necopt. Brunet, cu ochi negri. David e un om bun. Odată, într-o seară, a întâlnit o bătrânică pe stradă care vindea flori. I-a dat ultimii bani şi nu a luat florile. Nici măcar nu avea cui să le dea. David e un om bun. A trecut...
Citeşte mai departe →am scris un roman. de fapt, mai multe, dar nu despre asta e vorba. și azi plouă. sau ninge. sau e lapoviță. nu știu. așa că voi da copy paste. prima pagină din cel mai recent roman al meu. DAVA. Cuvânt înainte: Acesta nu este un roman sentimental. Deşi scriitoarea a fost alintată micuţa Sandra...
Citeşte mai departe →Ai sa ma-nseli iubito, e scris in codul tau, genetica e crunta. Ai sa ma-nseli si-i rau. Ai sa ma-nseli probabil cu clanta de la usa, cu vreun sarman orfan crescut de vreo matusa, cu timpul care trece, cu timpul care vine, ai sa ma-nseli iubito probabil chiar cu mine… Ai sa ma-nseli femeie...
Citeşte mai departe → Ţin locul unei pietre din pavaj, Am ajuns aici Printr-o regretabilă confuzie. Au trecut peste mine Maşini mici, Autocamioane, Tancuri Şi tot felul de picioare. Am simţit soarele până la osii, Şi luna Pe la miezul nopţii. Norii mă apasă cu umbra lor, De evenimente grele Şi importante Am făcut bătături. Şi cu...
Citeşte mai departe →imi plac cuvintele grele, cele pline de sens, coapte, ca un mar parguit. nu cuvintele gen beteala, care arata frumos si isi iau zborul la prima pala de vant. imi place da-ul greu, plin de sens, urmat cu siguranta de actiunea confirmata verbal. imi place nu-ul greu, putin trist, cu voluptatea nonactiunii promise de el....
Citeşte mai departe →Cultura cârciumii. A birtului, a barului, a restaurantului. Un concept care mi-e totalmente străin. Iar ţie fatalmente familiar. Masa de pe terasă era mică, pătrată, acoperită cu o faţă de masă de culoare verde. La diversele pete de pe ea s-a adăugat una proaspătă de la sucul de portocale, vărsat din neatenţie. Scaunele aveau...
Citeşte mai departe →