• cea mai frumoasă carte din lume – eric-emmanuel schmitt

    by  • May 7, 2013 • Jurnal cultural

    “plină de bunăvoință față de oricine, trăia în armonie cu ființe care erau exact opusul ei, căci nu le judeca. astfel, dintre vecini, … fraterniza cu o funcționară de la primărie seacă și categorică, o persoană care știa totul despre toate; făcea schimb de rețete culinare cu o tînără consumatoare de heroină, deja mamă a cinci copii, care avea uneori crize de furie și zgîria pereții; cumpăra carne și pîine de la domnul wilpute, un pensionar impotent și rasist, argumentînd că, în ciuda faptului că spunea tîmpenii, era om și el. în familie, dovedea un spirit la fel de deschis: homosexualitatea fiului ei, rudy, o deranja mai puțin decît arțagul lui sue helen, care trecea printr-o perioadă dificilă. cu blîndețe, deși bruftuluită de dimineața pînă seara, încerca să-și ajute fiica să zîmbească, să aibă răbdare, să aibă încredere.”

    “odette toulemonde – o femeie care deschide obloanele cu voie bună în fiecare dimineață și le închide seara cu tot atîta plăcere. eu nu scriu niciodată căci, deși am școală, nu am pic de poezie. și aș avea nevoie de multă poezie ca să vă povestesc cît de important sînteți pentru mine. în realitate, vă datorez viața. fără dumneavoastră m-aș fi sinucis de zeci de ori. vedeți cît de prost scriu? ar fi fost de ajuns să mă sinucid o singură dată! nu am iubit decît un singur bărbat, pe soțul meu, antoine. pentru mine el a rămas la fel de frumos, la fel de zvelt, la fel de tînăr. e de necrezut cum nu se schimbă. e drept că a murit de zece ani. nu am vrut să îl înlocuiesc. acesta este felul meu de a-l iubi mereu.”