mda. continuand ceea ce scriam ieri si stimulata fiind si de comentariul primit, imi surade un strop de incercare de filosofare pe tema actiunii si reactiunii. din fizica si din viata. in cadrul relatiei de prietenie de care aminteam ieri, s-a intamplat sa fac niste lucruri care mie imi erau absolut indiferente, dar care, pentru cealalta persoana contau foarte mult. in acest sens ma gandesc ca se poate spune ca lucrurile respective erau altruiste. dedicate celuilalt, pentru binele celuilalt. n-am simtit nevoia, facand acele lucruri, unui 1 la 1. eu fac acum asta, data viitoare faci tu ceva ce conteaza pentru mine. dar faptul ca nu am avut pretentii punctual vorbind, nu inseamna ca nu am avut pretentii. hmmm… deci a fost doar un altruism de moment? si, dupa aceea, intr-o alta stare, mi-am cerut jucariile inapoi? si m-am si bosumflat cand nu le-am primit? totusi, daca nu am astepta nimic de la nimeni, nu ar marca acest lucru un dezinteres total? o nepasare desavarsita? poate sa nu imi pese si totusi sa imi pese?

complicat… 

mai bine ma pregatesc de o deconditionare totala la sauna

pe mai tarziu.