• de dor și ducă

    by  • September 16, 2010 • Jurnal de zi cu zi

    a sta poate fi la fel de plictisitor ca și a avea o activitate redundantă, care nu te încîntă prea tare. a se citi: deloc. să poți dormi pînă la orice oră multe zile la rînd, duce la o acomodare periculoasă cu starea de somn. a se citi: abrutizare. și te poți trezi mult mai obosit și mai mofluz – mofluz nu cred că are grad de comparație – decît atunci cînd te trezești obosit, la o oră anume, de obicei matinală, cînd a sunat ceasul, pentru că trebuie neapărat să ajungi la fix la lucru. cea mai rea parte este că nu poți să te vaiți de astfel de lucruri pentru că riști să îți sară lumea în cap, să se arunce cu roșii/ ouă, sau să fii bătut consolator pe umăr: da, cri, sigur că și noi am vrea să avem problemele tale. :-)

    ceea ce pînă la urmă s-ar putea să fie perfect adevărat. mintea noastră este stăpînul absolut al imaginației. ea poate fabrica în cîteva secunde cai fără cap care te urmăresc în autobuz. pitici care te lovesc obsesiv cu ciocănelul undeva în creierul mic. sau, dimpotrivă, starea de beatitudine din clopotul de sticlă. dar fă-ți și tu clopotul tău de sticlă. aa, e prea greu? îți aparține construcția în totalitate? n-ai cum să dai vina pe pasărea de pe gard pentru că ți-a căzut în cap? așa e. și pentru că ai vrea, dar nu din tot sufletul, te uiți la clopotul meu și îl arăți cu degetul și ai chema buldozerele să îl facă fărîme mici mititele mititele… doar că ar fi ca argintul viu. și s-ar face la loc. și altul și altul și altul, ca și păpușile rusești. marusea, sau cum le-o fi zicînd.

    greierele cîntă de zor la un bas fără corzi. șalabai zdrînga zdrîga zdrînga șalabai zdrînga heeeei hei  …