a nu se înţelege greşit. existenţa nu înseamnă doar la noi în California. nu.

existenţa înseamnă şi o deplasare scurtă până în piaţă la Steagu’. un kilogram de roşii de Giurgiu. un kilogram de castraveti foarte fragezi. o bucată de telemea nesărată. “da sa va pun sa fie de 10 lei?”. “da”. deci, existenţa înseamnă şi o bucată de telemea şi o pâine graham cu coaja foarte tare. Şi un kilogram de struguri albi, foarte dulci şi un kilogram de struguri negri. de hamburg. toate îndesate într-o sacoşă de real, din-aia zdravănă, cu 2 lei 49. existenţa înseamnă şi un cărucior plimbat agale printr-un supermarket. şi o cremă de pantofi neagră şi una maro. o vizită la raionul de panificaţii, pentru pâine finlandeză. nu aveau. da aia românească ce are, doamne? existenţa înseamnă nu doar vegas şi hoover dam (tot n-am apucat să scriu despre asta). nu, existenţa înseamnă o cutie de icre cu somon (mult prea dulci), o bere albă, o bere cu tequila, 2 beri cu aromă de grapefruit. că un dram de fiţe tot trebuie să rămână la casa omului. existenţa ar trebui să însemne şi iubitul responsabil şi cu simţul umorului, care să se uite cu atenţie în coş şi apoi să spună: “dumneavoastră, domnişoară, sunteţi singură.” şi eu să mă uit repede în coş şi apoi să răspund precipitat: “da de unde ştiţi?” (în timp ce în gând m-aş întreba dacă m-a dat berea de gol). “pentru că sunteţi urâtă”

existenţa înseamnă şi aşa ceva. ca să nu mai spun de dat cu mopul prin baie…