că am ameninţat deja de atâta timp că voi scrie despre asta. barajul care alimentează cu apă vegasul.

barajul din Black Canyon pe râul Colorado, la graniţa dintre Arizona şi Nevada. Şi evident că celelalte detalii tehnice (care nu fac obiectul scrierii noastre curente) se găsesc fără probleme pe net. de exemplu, pe wikipedia. unde apar poze mult mai profi decât ale mele. asta e…. dar total impersonale. pe când:

eu acolo am fumat cea mai bună ţigară. făcută manual, cumpărată dintr-un magazin din vegas, mentolată. nu sunt fumătoare. probabil nu voi fi niciodată. dar aroma acelei ţigări am simţit-o din plin şi a fost singurul moment din viaţa mea când am înţeles ce înseamnă o ţigară bună. poate că şi decorul era ideal. “ce faci?” “bine. fumez o ţigară pe hoover dam, la graniţa dintre arizona şi nevada.” cum să nu îţi placă?

la întoarcere (hoover dam-ul l-am întâlnit pe drum către marele canion), barajul ne aştepta docil, dar semeţ. (asta e un fel de “tandru, dar ferm” ). i-am mai făcut nişte poze.

şi ce dacă nu se vede decât ceva absolut vag? puteţi să vă imaginaţi orice. şi, în definitiv, ăsta e singurul lucru care contează, nu?