• introducere în symbolon

    by  • March 2, 2013 • Jurnal de zi cu zi

    studiez symbolonul, care nu este un tip de tarot, ci este așa numitul joc al amintirilor. și el funcționează pe bază de întrebări, dar răspunsul la întrebări ne este dat printr-o incursiune în trecut și nu prin afirmarea unei posibilități din viitor, iar întrebările valide sînt doar cele care se raportează strict la persoana noastră. așadar, întrebarea corectă nu este de ce x mi-a făcut una cu asta, ci ce anume trebuie să înțeleg eu din ce a făcut x sau ce anume din mine a generat acțiunea respectivă întreprinsă de x. foarte provocatoare/ incitantă toată treaba asta, pentru că noi sîntem incredibil de generoși și de superficiali în ceea ce privește: noi nu sîntem niciodată de vină, ceilalți au ceva cu noi, la ceilalți este ceva greșit, intențiile noastre sînt absolut lăudabile etc etc. și credem chestia asta cu tărie, în ciuda bunului simț popular – vezi bîrna din ochiul vecinului și nu vezi paiul din ochiul tău. dar cumva este și firesc să se întîmple așa, pentru că pe vecin îl avem în față și îl putem admira în toată splendoare lui, pe cînd imaginea noastră nu o putem vedea direct niciodată, ci doar reflectată într-un alt mediu (fie oglinda/ sticla/ geamul, fie ochii lui de labradorit…)