• Italia – riva del garda

    by  • September 19, 2012 • Jurnal călător

    Acum aproape doi ani, într-o altă etapă sabatică a vieții lui blondi, aceasta se afla în extrem de liniștitul și fermecătorul orășel riva del garda. Unde există un lac pitoresc, înconjurat de munți evident frumoși.

    Ei, bine, de atunci mi-am dorit să reajung prin aceste locuri. Iar dacă urma să fie și cu motorul, cu atît mai bine. N-am avut așadar de așteptat decît doi ani și iată-mă din nou în riva del garda. Prima chestiune pe care trebuie să o spun, este că riva del garda nu e deloc un orășel extrem de liniștit. Bine, explicația e clară, acum doi ani poposeam prin aceste locuri la mijloc de noiembrie, iar acum e mijloc de septembrie. Și e foarte multă lume, forfotă, larmă, hoteluri, terase, gelaterii. Lacul a rămas la fel calm, munții la fel de frumoși, dar peisajul e mult mai colorat/ animat.

    Foarte mulți bikeri, foarte mulți nemți (cred că alături de asiatici sînt nația cea mai plimbăreață, i-am întîlnit cam peste tot). Pentru că sînt în italia (chiar dacă peisajul și chiar atitudinea oamenilor mă poartă cu gîndul la austria) vreau să mănînc o pizza și comand o diavola. Absolut de-li-cioa-să. Cu blat subțire, cu un gust de-ți vine să te lingi pe degete. Da, italienii le au cu pizza. Dacă nu ei, atunci cine… Ce mi se mai întîmplă la riva del garda? Mă îndrăgostesc subit și tare tare. Da. Aveți mai jos mobilul îndrăgostirii subite și iremediabile.

    Pînă la urmă mă dezlipesc de vitrina cu pricina, mă consolez cu o înghețată cu straciatela și fragola (mai bună totuși cea din piacenza, dar mai bună cea de aici decît cea din vodice) și apoi plecăm la drum spre trento. Acel drum de munte încîntător care leagă riva del garda de trento. Unde se va înnopta.

    Noapte bună, copii.