azi mi-am serbat ziua în familie. a fost cu tort:

cu beaujolais, cu pui la capac și cu cadouri.

cînd eram mică i-am spus mamei că o iubesc cît cerul. la 34 de ani trecuți aproape fix, pot spune că iubirea pe care am experimentat-o în familia mea a rămas tot cît cerul, ba poate a mai crescut. culmea că nu a crescut doar cu stele lucitoare și soare orbitor, ci și cu ploi, ceață sau nori. sau mai ales atunci.

așa că, indiferent ce ne rezervă viața, cele 34 de primăveri-veri-toamne-ierni îmi spun că este mereu loc de încă o primăvară-vară-toamnă-iarnă din ce în ce mai frumoasă.

și-apoi ce-o mai fi, om mai vedea.