• la vita e bella

    by  • February 4, 2013 • Jurnal de zi cu zi

    nu avem tupeul să fim fericiți. ne-am făcut un titlu de glorie din a ne convinge permanent că viața-i grea. mai mult decît atît, ne-am convins și că a fi adulți înseamnă a aduna o cantitate impresionantă de griji și responsabilități. așa că nu ne mai arde să zîmbim, să facem poante și să fim copii, pentru că viața e grea, domnule, sînt probleme multe. doar n-o să ne pierdem timpul cu nimicuri gen joacă, voie bună, relaxare. trebuie să fim serioși, adică maturi, adică încruntați, adică super responsabili.
    eram ieri într-un supermarket și mă uitam la coada care se formase. la coadă stătea foarte încruntat și un domn pe la vreo 50 și ceva de ani, cu o burtă mare, cu un coș destul de bine garnisat.
    acel domn nu e singular, ci e chiar emblema noastră. nu poți spune că nu avem ce mînca, pentru că întîlnim din ce în ce mai mulți oameni cu tendință clară către obezitate (asta ca să nu mai vorbim de noi înșine). avem ce pune în coș și apoi pe masă și apoi încurgita. dar asta nu ne face deloc mai fericiți. cu cît sînt coșurile mai pline, cu atît părem mai copleșiți. de parcă greutatea din coș ni s-ar adăuga la greutățile pe care oricum ne-am programat să le cărăm cu noi.
    e clar că încă mai avem sechele din timpurile în care magazinele erau pline cu rafturi… goale. e clar că ne răsună în cap vocea mamei: fă-ți, mămică, niște sandwichuri. sînt bune și nici nu trebuie să cheltui bani cu mîncarea prin restaurante.
    e clar că încă am rămas cu acest program și ne e teamă să nu sărăcim brusc sau să nu se golească brusc rafturile. așa acționăm, așa gîndim, așa trăim. tradiția e bună pentru a înțelege de unde vii. cînd ajunge să ne blocheze drumul spre înainte, cînd ne bagă în bucla infinitului, atunci nu mai este atît de utilă.
     
    concluzie: hai să ne și relaxăm și să mai fim și fericiți. să savurăm un sandwich bun, ca la mama acasă sau o mîncare bună, de restaurant. nu contează ce anume, doar să savurăm ceea ce facem (în cazul de față a mînca) și apoi să trecem fericiți mai departe.