• legendele țării bîrsei – cetățile crizbavului

    by  • May 30, 2012 • Jurnal cultural

    sîmbătă, 26 mai anul curent :) , am fost la zilele crizbavului, unde am jucat în legendele cetății crizbav (din legendele țării bîrsei). era gata gata să semene cu legendele toamnei :)
    cu această ocazie am manevrat pentru prima dată în viața mea niște păpuși – lucru care este incomparabil mai greu decît pare. trebuie să stai cu mîinile întinse deasupra capului, ai o păpușă pe fiecare mînă, păpușile trebuie mișcate și tu trebuie să vorbești pe mai multe glasuri. dificil… de fapt, ca multe lucruri în viață, pînă cînd nu le faci propriu zis, ai diverse impresii despre cam cum ar fi ele. cînd le faci, atunci îți dispar impresiile.
    daca vrei să știi cum e apa, sari în ea. (bine, poți să îți pui și mănuși, apropo de protecții)
    avem impresii și în ceea ce privește anumiți oameni, cum că ei sunt siguri foarte potriviți pentru noi. dar asta e altă poveste.
    revenind la zilele crizbavului: cabina actorilor a constituit-o o clasă a școlii. ca să ajungem pe scenă, am defilat în ținuta de zînă prin iarbă și noroi – pentru că a plouat cu consecvență. mai întîi au fost zînele păpuși cu pretendenții lor, cei 2 uriași, apoi am intrat noi în scenă, cu pretendenții noștri – 2 tîlhari. am dansat la final de mama focului și apoi am ieșit la aplauze.
    reîntorși la cabina actorilor, am primit un bulz și niște cîrnăciori proaspăt făcuți, din carne de porc și de vită.

    îmi place scena. e încordarea de la început, cînd te uiți disperat după hîrtiile pe care scrie ce ar trebui să spui, apoi începe spectacolul și nu mai contează nici hîrtia, nici ploaia. nu îți mai tremură vocea, capeți o poftă nebună de joc, de rîs, de dans, de viață. apoi te relaxezi total și începi să improvizezi puțin, te uiți și în public, joci și trăiești. și mai ieși și la aplauze: