• meditațiuni la un ceai de ghimbir

    by  • February 14, 2013 • Jurnal de zi cu zi

    ne trebuie echilibru.

    e clar că a ne înțepeni în chestiunile absolut concrete, a considera că nu există decît ceea ce ne demonstrează simțurile noastre reprezintă o limitare frustrantă, apropo de deschiderea pe care ne-o oferă viața. dar, la fel de periculoasă mi se pare și cealaltă extremă în care totul e evanescență, channeling, mediumitate, voodoo etc etc etc. tot ce se poate să simțim la un moment dat deschiderea de care vorbeam și să ne abandonăm cu totul ei. științele oculte, ezoterismele, pietrele, cristalele, divinația – toate aceste forme ne pot duce către o anumită cale. dar e esențial să rămînem cumva ancorați și în concret. experiența pe care ne-am propus-o în/ cu această viață (voluntar sau involuntar, conștient sau inconștient) nu este numai una fizică, materială și concretă (de exemplu curentul electric nu se poate vedea/ simți/ gusta/ pipăi, dar s-a demonstrat că el există și noi ne folosim de el) dar tb să conțină neapărat și aceste 3 elemente (fizicul, materialul, concret).

    folosind noțiuni astrologice am putea spune că neptunul în pești poate fi magnific, dar să nu uităm să băgăm și saturnul la înaintare. că, altfel, pînă la domnul, ne pot păpa sfințișorii. :)