“nu poți alege iubirea decît atunci cînd nu percepi ura ascunsă în ea. dacă ai optat pentru iubire, atunci cînd apare ura, ți se pare că aceasta reprezintă un accident. în realitate, atunci cînd ai optat pentru iubire, ai optat simultan și pentru ură. dacă te cramponezi de viață, te cramponezi automat și de moarte. nimeni nu își dorește însă să moară. dacă nu vă doriți să muriți, nu vă mai cramponați de viață, căci ea conduce automat către moarte. viața cuprinde ambele polarități, dar mintea nu le poate cuprinde decît pe rînd.”

“voi nu acceptați decît atunci cînd vă simțiți neajutorați. acceptați realitatea, dar o faceți scrîșnind din dinți, împotriva voinței voastre sau cu inima îndoită. o acceptați numai atunci cînd nu puteți face nimic, dar în adîncurile ființei știți foarte bine că ați fi fost mult mai fericiți dacă lucrurile ar fi luat o altă turnură. acceptați așa cum o face un cerșetor, nu așa cum o face un rege. iar diferența este enormă. … voi nu știți ce înseamnă cu adevărat acceptarea. atunci cînd accepți cu adevărat un lucru, acesta nu poate deveni o povară, o rană sufletească. dacă l-ai acceptat, nu mai ai motive să-l porți după tine. acceptarea presupune automat transcenderea lui. dacă nu accepți un lucru decît cu jumătate de inimă, pentru că te simți neputincios în fața lui, vei continua să îl duci cu tine ca pe o povară.”

“oamenii se cramponează de bolile lor, de suferințele lor, de pantofii care îi strîng. deși afirmă că: am dori să fim vindecați de aceste răni, ei continuă să se rănească singuri, căci, dacă toate rănile lor s-ar vindeca, ar dispărea și ei. priviți-i cum procedează, cum se cramponează de bolile lor. dacă se îmbolnăvesc, vorbesc numai de boala lor, de parcă aceasta ar merita să vorbești despre ea. oamenii vorbesc despre boli, despre stările lor negative, mai mult decît despre orice altceva. dacă le privești fețele, îți dai seama că nimic nu le face o plăcerea mai mare.”

“dacă pătrundeți în interior vă veți da seama că toate suferințele voastre există numai datorită faptului că voi le susțineți. fără susținerea voastră nimic nu poate exista. tot ce există, există pentru că voi îl alimentați cu energie. … toate emoțiile negative au nevoie de energie. de aceea, ele vă secătuiesc puterile. în schimb, emoțiile pozitive sunt adevărate generatoare de energie. ele atrag energie, nu vă golesc de ea. dacă te simți fericit, ești plin de elan: ți se pare că întreaga lume rîde cu tine. … atunci cînd rîzi, întreaga lume rîde cu tine, atunci cînd plîngi, plîngi singur.”

“voi spuneți întotdeauna nu, pînă cînd nu se mai poate, după care spuneți da. atunci cînd spuneți da, nu vă simțiți deloc bine. vă simțiți de parcă ați fost învinși. vă simțiți neajutorați. atunci cînd spuneți nu, vă simțiți însă perfect. sunteți victorioși, ați pus pe cineva la punct, i-ați spus nu, deci sunteți mai puternic decît el. nu-ul este prin excelență agresiv. da-ul este o rugăciune.”

“un om care înțelege, rămîne întotdeauna relaxat. asta nu înseamnă că nu îi pasă de nimic. îi pasă, dar își cunoaște limitele. știe că nu este decît o parte dintr-un ansamblu mai mare.”