din minunile netului. comprimă distanţele. de fapt, suprimă distanţele. apropie virtual toate punctele, cât de îndepărtate ar fi ele în realitate. dar taie şi nuanţele, subtilităţile. înlocuieşte zâmbetul discret, din colţul gurii (da, acel zâmbet) cu un omuleţ virtual, galben şi tâmp. care poate să fie interlocutorul. sau cineva care s-a substituit interlocutorului. pe...
Citeşte mai departe →că am ameninţat deja de atâta timp că voi scrie despre asta. barajul care alimentează cu apă vegasul. barajul din Black Canyon pe râul Colorado, la graniţa dintre Arizona şi Nevada. Şi evident că celelalte detalii tehnice (care nu fac obiectul scrierii noastre curente) se găsesc fără probleme pe net. de exemplu, pe wikipedia....
Citeşte mai departe →a nu se înţelege greşit. existenţa nu înseamnă doar la noi în California. nu. existenţa înseamnă şi o deplasare scurtă până în piaţă la Steagu’. un kilogram de roşii de Giurgiu. un kilogram de castraveti foarte fragezi. o bucată de telemea nesărată. “da sa va pun sa fie de 10 lei?”. “da”. deci, existenţa...
Citeşte mai departe →un orăşel de pe route 66. cu un restaurant ca la mama acasă. unde am comandat o friptură. evident rare. pentru că am zis că va fi o friptură de vită. steakul a sosit cu promptitudine. şi era foarte rare. doar că nu era de vită. ci de porc. aţi mâncat vreodată o friptură...
Citeşte mai departe →aşa, ca de luni dimineaţa. Maşina cu care am făcut aproape 5000 de km prin California, Nevada şi Arizona se numea Toyota Camry. Şi nu cum am botezat-o eu într-un post anterior. cum? Maşina cu care am umblat prin New York şi Pennsylvania era una bleumarin . Frumoasă foc. A mai existat încă...
Citeşte mai departe →neaţa. ninge. cineva m-a întrebat azi dacă este adevărat că, dacă te uiţi direct la ei, americanii te salută. da, aşa e. mergeam spre mare pe plajă în Santa Monica (da, după cum spuneam, la noi în California şi mă uitam atent la un tip care venea de pe plajă, ţinând agale placa de...
Citeşte mai departe →cât mai bună de dimineaţa, nevada – las vegas. micul paris, micul new york, mica statuie a libertăţii. fântânile care cântă. hard rock cafe cu cea mai bună friptură pe care am mâncat-o în america. harley davidson cafe cu cana despre care am postat prima şi prima oară pe acest blog. cazinoul M, deschis...
Citeşte mai departe →nu, nu din aceea azi, 14 octombrie, 2009, prima zăpadă din această iarnă la Braşov. şi mie începe să îmi placă să scriu pe blog primele bâlbâieli în trafic, primele planuri de vacanţe de schi. pentru lumea prozaică a adulţilor, dăm sau nu drumul la centrală, monitorizare consum de gaz, preţ metru cub. eu încă...
Citeşte mai departe →America, here I come. plecare din Otopeni. escală relativ scurtă în Praga. încercare de somn. chinuit. şi de lectură. şi mai chinuită. zbor spre new york. aterizare. sâmbătă vizitare obligatorie manhatan. ca orice turist care se respectă. plimbare cu vaporaşul pe hudson river. on the way to Statuia Libertăţii. pe care nu am vizitat-o. trebuie...
Citeşte mai departe →neaţa. e primul post de-adevăratelea pe blog. încă n-am nici cea mai vagă idee ce înseamnă acest lucru: primul post pe blogul meu. nu ştiu cum funcţionează mecanismul blogului, ce mai, nu am mare habar de nimic de genul ăsta, dar vreau să scriu. m-a apucat o poftă nebună de scris. aşa că, la noi...
Citeşte mai departe →