povestea doamnei Bani
by cristina • August 19, 2010 • Jurnal crochiu
inițial am scris în titlu doamna M, dar prea aducea a doamna T petresciană, așa că am folosit numele cu care apare ea în agenda mea telefonică.
pe doamna bani am cunoscut-o chiar la începutul sejurului la mare, atunci cînd am stat în gazdă la o bunicuță simpatică din vamă. ei, bine, și doamna bani împreună cu soțul/ iubitul/ amantul, în sfîrșit partenerul ei, erau chiriași ai bunicuței cu pricina. și perechea era tot din brașov. așa că, într-o zi, cînd eu mă dădeam pe lîngă motorul meu, admirîndu-l din diverse unghiuri, domnul bani a venit și a intrat în vorbă cu mine. după cîteva minute a apărut și ea, trăgînd cu poftă din țigară și povestindu-mi haotic de băiatul ei de 14 ani pe care îl are acasă, de vizita din italia, de cît de mișto trebuie să fie cu motorul, de ce vreme de plajă, etc etc etc. la criza politică parcă nu am ajuns.
a doua zi mă cheamă la un 3 în 1. îmi era destul de jenă să o refuz, ea insistă. îmi spune despre gazda care e la spital. cum? nu am auzit nimic azi noapte? a venit salvarea. a chemat ea salvarea, pentru că „mamaie” nu se simțea deloc bine. și apoi mi-a spus că știe că trebuie să merg în brașov. dar nu o pot ajuta cu niște bani? că a plătit chiria și nu mai au bani decît de țigări. dar nu vrea o sumă mare, doar 2 milioane.
am vrut să o întreb de ce a mai plătit chiria dacă nu mai au bani, de ce vor cumpăra țigări de ultimii bani și nu ceva de-ale gurii. nu am întrebat-o nimic. i-am dat 50 de lei și am plecat. la brașov. m-a sunat să mă întrebe dacă am ajuns cu bine la brașov, mi-a dat-o pe mamaie la telefon, m-a asigurat că va primi banii de la sora ei din italia și mi-i va da neapărat.
în paralel și partenerul ei cerea bani. dar dacă nu i se dădeau, cerea un suc și scotea o hîrtie de 100, bea două guri din suc și apoi pleca.
am primit cei 50 de lei înapoi. după două zile mi-a cerut iar bani. … n-am mai avut … n-am mai răspuns la telefon. mi-a trimis un mesaj, lăsînd vorba că se întîmplă ceva cît se poate de grav și neapărat să o sun. n-am sunat.
mi-am văzut de periplul meu. la vreo lună am tras din nou la mamaia din vamă. m-a recunoscut, m-a pupat, m-a întrebat ce mai fac și apoi mi-a spus de cuplul bani. dacă mai știu ceva de ei și în special de ea. i-am spus că m-a sunat, dar că mi-a cerut bani și nu am mai vorbit.
„cristina, mamă, să vezi ce-a pățit băiatul ăla, mamă. ea a fugit. a plecat de la plajă, a zis că ia ceva din cameră și se întoarce. a venit fuga aici, și-a făcut bagajele și a fugit. da, mamă, așa a făcut. a așteptat-o omul ăla, săracu, pe plajă, o tot suna și ea îi spunea că este pe drum. a venit el de la plajă și ce să vezi. nu mai avea nimic în cameră, mamă. a venit disperat la mine și mi-a zis că n-are cu ce să plătească și că trebuie să mai ajungă și acasă și are doar 120 de lei. i-am zis să îmi dea 20 și restul să rămînă pomană. mi-a sărutat mîna și a doua zi a plecat. m-a sunat apoi să îmi spună că a ajuns în sînul familiei.”
aș fi vrut să îi spun femeii că probabil doamna bani l-a așteptat la gară și au plecat fericiți că au avut cazare aproape gratis. nu m-a lăsat inima.
dacă o întîlniți pe doamna bani pe stradă, la mare, în brașov sau aiurea, poate ar fi bine să refuzați 3 în 1 pe care vi-l va propune.