astăzi am fost să îmi iau nepoțica de la grădi.

am găsit-o într-o liotă de copii, îmbrăcată în roșu, cu un pardesiu verde și o eșarfă roșie cu buline. m-a văzut și după prima secundă mi-a sărit în brațe. am fost mîndră rău, în calitatea mea de mătușă blondă și emancipată. am mai zăbovit cîteva momente, timp în care ea a primit un balon roșu de la educatoare. voia de fapt unul roz. toate fetițele voiau baloane roz, ba chiar și unul din băieței s-a trezit că și el are aceeași preferință cromatică. educatoarea, în criză de baloane roz, i-a spus că el nu are cum să vrea așa ceva. pentru că este băiat.

am pornit țanțoșe, mătușa cea blondă cu nepoata și mai blondă. am ieșit pe poartă. am intrat în mașină. înainte de a intra în mașină, am mulțumit unei alte mămici care mi-a dat eșarfa roșie cu buline albe, care căzuse pe jos. bun. în mașină, nepoata mea s-a uitat foarte serioasă la mine și m-a întrebat unde e sacul cu mîncare. de ce nu am luat sacul cu mîncare? eu nu primisem indicații de acest gen. plus că nu am mai luat niciodată un copil de la grădiniță. așa că am sunat mama și am întrebat ce sac trebuie să luăm cu noi. da, micuța avea perfectă dreptate. trebuia recuperat copilul cu tot cu săculețul de mîncare. ne-am întors la grădiniță, mătușa cea blondă și cam aeriană cu nepoata sărind veselă de pe un picior pe altul. am recuperat săculețul evident roz. pe drum, mătușa a devenit brusc grijulie.

- ești sigură că nu mai trebuie să luăm și altceva? nu mai ai niciun sac?

- ba da. mai am unul pentru papuci. da ăla rămîne la grădiniță.

ceea ce era perfect adevărat.

acasă, i-am dat nepoatei un pupic zgomotos și i-am spus:

- cri pleacă.

- și cînd vine cri?

- peste ceva timp.

- cînd? cînd? mîine?

- nu. peste o lună.

- da cînd, într-o sîmbătă?

- da, draga mea, într-o sîmbătă peste o lună.

mi-a dat și ea un pupic zgomotos și am plecat.

știți ce fain e să iei copilul de la grădiniță?