tankbag/ topcase
by cristina • July 30, 2012 • Jurnal de zi cu zi
înfierbîntată de patima unei veri care o ține dintr-un cod în altul, blondi decide eroic să plece în excursia rîvnită de atîta timp, cea pe două roți. așadar, cu blondi, prin țară, pe două roți. taram. bun. l-am așteptat pe făt-frumos. n-a venit. sau a venit și a plecat. ce să-i faci, asta-i viața, vine ploaia, trece ploaia. vine făt frumos, pleacă făt frumos. și pentru că timpul nu mai are răbdare, vorba prozatorului, am spus că e vremea să încalec pe cei o sută de cai și să pornesc un tur lejer prin țară. în perspectiva acestei deplasări care va fi pentru o perioadă ceva mai lunguță, am zis ca e cazul să fac investiții în confortul și siguranța mea, în calitate de biker, așadar, am pornit la tîrguit de – știți cum îi zice? nu, sigur nu știți, așa că vă spun eu – tankbag. da? cu un a sclifosit și în primul și în al doilea caz. tankbagul fiind o gentuță care se prinde magnetic pe rezervor. bun. că de fapt am plecat de la un topcase, adică o altă genutuță care se prinde pe coada motorului, dar care, cu tot cu suporți și tot ce trebuie, bate spre 300 de euro. din-ăia de țopăie nonșalant peste pargurile cică istorice. so, no topcase, thank you. așa că merg să văd un tankbag, care nu e chiar tankbag, că e în acest caz un rucsac, care se prinde în spate cu un fel de chingi elastice, prevăzute cu cîrlige. hmmm. cam mic, mi se pare mie, în ciuda volumului generos indicat pe etichetă: 42 de litri în cap… mă uit la el, îi deschei fermoarele, admir argintiul materialului, desconsider puțin micile urme de pe el, de fapt, de-ia nu mai costă 300 ron, ci 250. pare micuț și cu un sistem de prindere banal. acuma ce-oi fi vrînd și eu… habar n-am ce să fac. între volume nesatisfăcătoare și sisteme de prindere banale, mă simt din ce în ce mai neajutorată. decid eroic să iau o plasă cu care eventual să încerc să învelesc și în același timp să prind rucsacul meu de acasă. pare un pic de … țigănie, dar… și poate mîine comand totuși și un tankbag de pe net? ufff, viața e complexă și plină de aspecte…
iau și o paiotă de ață de culoare ivorie de la o mercerie din drum. las să fie, cine știe cînd mai cos un tiv, ceva.
noapte bună, copii.