ideea nu este a mea. ideea mi-a spus-o azi o prietenă în timp ce vorbeam la telefon.

dacă faci mîncare pentru cineva anume, aștepți automat o apreciere din partea persoanei respective, în momentul în care aceasta va mînca. dacă aprecierea nu vine sau nu este conform așteptărilor tale, nu îți pică deloc bine. cum adică? eu m-am străduit atît pentru tine și tu nici măcar recunoștință nu îmi arăți..

dacă, în schimb, gătești pentru tine și apoi vine cineva la masă, iar tu împarți ceea ce aveai cu acel cineva, atunci nu aștepți nimic. tu oricum ai gătit pentru tine. dacă e să apară și mulțumiri, cu atît mai bine. dacă nu, atîta pagubă.

așadar, ar fi de dorit să facem lucruri pentru noi.

ideea asta anihilează ”sacrificiul…” de genul: de ce nu îmi ești recunoscător pentru tot ceea ce am făcut pentru tine? tu știi la cîte am renunțat…

atît pentru acum. plec la teatru.

ps. da, m-am apucat de gătit, dar … subțire