• why frig meeee

    by  • January 27, 2010 • Jurnal de zi cu zi

    cineva simpatic s-a urcat în lift, a uitat să apese pe vreun buton, s-a mirat de ce nu pleacă liftul şi apoi s-a gândit că s-a blocat în lift… :-)

    să fie de la frig? de la criză? de la preţul ceaiului în china? nu, ştiu, de la … flacăra violet. da, domnule, asta trebuie să fie.

    a fost într-adevăr groaznic de frig. -25 de grade, de exemplu. adică ţi se lipeau nările în momentul în care ieşeai afară, îţi îngheţa faţa, mâinile ascunse în mănuşi, capul acoperit de  căciula de lână, picioarele camuflate în şosete groase şi bocanci de armată… (nu ştiu exact cum sunt ăia, da’ mi-i imaginez eu cumva). vorba poeziei: “fulguie zăpada deasă, cad troiene de pe casă, frigul în pământ te-ndeasă, urlă cu turbare”. şi pe vremurile ăstea, eu am ieşit să mă plimb. cu scopul declarat de a-mi recupera maşina. am mers vreun sfert de oră prin oraş. zăpada scârţâia insistent sub picioarele mele grăbite. era din ce în ce mai frig. m-am gândit dacă să iau taxiul sau să socializez prin trolee :-) am ales a doua variantă. am luat bilet (habar n-aveam cât costă o călătorie) şi am ajuns apoi în staţie. am consultat de zor listele cu liniile de autobuz. cu staţii şi orare. cu harta. o bătrânică mă tot întreba ce autobuze se apropie de staţie. mi-am făcut şi datoria civică şi i-am comunicat prompt informaţiile solicitate. mai aveam un pic şi o treceam şi strada. :-) a venit şi autobuzul meu. m-am urcat. n-am putut socializa cine ştie ce, că lumea era cuminte rău.

    azi dimineaţă am auzit că românii sunt cei mai pesimişti europeni. da’ cred că e de la vreme. frigul le-a îngheţat optimismul… nu e vina lor.

    eu am o singură imagine în cap, apropo de gerurile năprasnice:

    în vegas erau 100 de grade fahrenheit. adică, 40 celsius. ce să mai zic de la noi, în California …