mă tot gîndesc la blogul meu. poate fi denumit blog de călătorii? da, pentru perioadele în care chiar călătoresc. atunci cînd sunt acasă, nu.

poate fi blog de dezvoltare personală? da, atunci cînd traversez diverse crize existențiale, cărora le găsesc (sau nu) soluții.

poate fi blog cultural? hmm, ce înseamnă blog cultural?

este adevărat, prea stimate domn, acest blog e un ghiveci. bloggerița o arde în diverse chintesențe după cum o taie capul, după care se lamentează că de ce nu merg lucrurile exact așa: că de ce nu…

bine, într-un fel amuzant, ca o ironie subtilă, blogul mă reprezintă perfect. și cred că acesta este și cel mai important motiv pentru care nu iau atitudine și nu îl scutur zdravăn (pe blog, adicătălea), să-i trasez limpede o direcție, să-i aplic niște taguri din-ălea de să se încingă motoarele de căutare și să fac ce trebuie.

ce trebuie, domnule? uf. că nu mai încetează războiul pe care îl duc cu mintea. cu planificarea și cu organizarea. și mă tot joc de-a artista, de-a bloggărița și un pic de-a viața. și nu mă apuc eu de lucruri serioase. dar care sunt lucrurile serioase, domnule?

mintea ne spune care sunt lucrurile serioase, nu? dar tot mintea ne face să suferim. dacă facem exact ceea ce vrem, exact ceea ce simțim, exact ceea ce ne spune vocea aia firavă, dar limpede, de-i spune intuiție, atunci ne simțim foarte bine. suntem spontani, autentici, conectați. dacă facem ceea ce trebuie, dacă facem ceea ce ne dictează conțiința, rațiunea, datoria, mintea – atunci suntem nobili sau mai puțin nobili în suferința noastră. hmmm. păi și ce ne facem atunci cu mintea? o abolim?

gata, tac, că devine blog pentru pasionații de zbor deasupra unui cuib de cuci.

dragii mei cititori, virtuali, ăia 2, 3, 5 care din diverse motive mă citiți (chiar, de ce faceți asta?), ce direcție credeți că ar trebui să urmeze conștiincios blogul lui blondi?